Sesizarea a fost formulată după ce Înalta Curte a acționat în instanță Guvernul și Ministerul Finanțelor pentru neplata unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
Sesizarea a fost formulată după ce Înalta Curte a acționat în instanță Guvernul și Ministerul Finanțelor pentru neplata unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. În primă instanță, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a obligat autoritățile să asigure fondurile necesare pentru achitarea sumelor restante, inclusiv printr-o eventuală rectificare bugetară.
Executivul susține că o astfel de obligație depășește atribuțiile instanțelor în ceea ce privește gestionarea bugetului public. Potrivit argumentelor Guvernului, stabilirea alocărilor bugetare, rectificările și utilizarea fondurilor publice țin de competența autorităților executive și legislative.
De cealaltă parte, Înalta Curte consideră că plata drepturilor salariale stabilite prin hotărâri definitive reprezintă o obligație care trebuie respectată și respinge ideea că instanța și-ar fi depășit competențele constituționale.
Restanțele salariale sunt legate de majorări de venituri stabilite retroactiv în urma unor hotărâri judecătorești. Pentru anul 2026, suma necesară pentru achitarea acestor drepturi a fost estimată la aproximativ 5 miliarde de lei, în timp ce Guvernul a decis amânarea unei părți dintre plăți în contextul măsurilor de reducere a presiunilor asupra bugetului.
Miza sesizării de la CCR este stabilirea limitelor în care o instanță de judecată poate obliga Guvernul să efectueze alocări sau modificări bugetare pentru punerea în aplicare a unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești.
Curtea Constituțională urmează să stabilească dacă situația reclamată reprezintă un conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și autoritățile responsabile de elaborarea și gestionarea bugetului de stat.
