Actualitate· 6 min citire

A început Săptămâna Mare! Care este semnificația fiecărei zile

a început săptamana mare

a început săptamana mare

Scris de Petcu Marcela Publicat: 22 apr. 2019, 09:14

Săptămâna Mare încheie Postul Sfintelor Paști, cel mai lung și cel mai aspru post de peste an. I se mai spune Săptămâna Sfintelor Patimi, ea amintind de patimile Domnului Iisus Hristos din aceste zile, și se adaugă celor 40 de zile propriu-zise de post.

Astfel, Săptămâna Mare începe în Duminica Floriilor, respectiv la 21 aprilie 2019, și se încheie în Sâmbăta Mare, la 27 aprilie anul acesta.

Această săptămână se deosebește de toate celelalte perioade ale anului bisericesc, fiind perioada de retrăire a patimilor Mântuitorului, care lasă să se întrevadă bucuria și lumina Învierii. Ea încheie perioada de pregătire sufletească pentru întâmpinarea cu cuviință a celei mai mari sărbători creștine, Învierea Mântuitorului.

SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PATIMI Săptămâna Sfintelor Patimi a avut întotdeauna o poziție specială în cadrul acestui post. Până la sfârșitul secolului al III-lea, Postul Sfintelor Paști era împărțit în două perioade: prima dintre acestea era până la Duminica Floriilor, cunoscută ca Postul Patruzecimii sau al Paresemilor, iar de la Duminica Floriilor până la cea a Învierii, se numea Postul Paștilor și era caracterizat de cel mai aspru fel de postire. Cu timpul, Săptămâna Patimilor a fost inclusă în Postul Sfintelor Paști, cu o durată de 7 săptămâni, dar rămâne cea mai însemnată dintre acestea, de unde și denumirea de Săptămâna cea Mare.

SLUJBA DENIILOR Specifică pentru această săptămână este slujba Deniilor, rânduieli de o mare frumusețe, care evidențiază momentele dramatice legate de Patimile și Jertfa lui Hristos, săvârșite în fiecare seară, din Duminica Floriilor și până în Vinerea Mare. Luni și marți, la Utrenii, se citesc Evangheliile care amintesc de cele din urmă învățături ale Domnului. Miercurea Mare amintește de păcătoasa desfrânată, care însă, ungându-L pe Hristos cu mir, devine mironosiță, dar și de trădarea lui Iuda, care L-a vândut pe Domnul Iisus Hristos pentru treizeci de arginți, gestul său făcând ca ziua de miercuri să fie declarată zi de post, alături de ziua de vineri, când a fost răstignit Iisus.

În Săptămâna Mare, credincioșii se pregătesc pentru sărbătoarea Învierii Domnului, atât sufletește, cât și trupește. Mulți credincioși încearcă chiar să țină post negru în unele din aceste zile, având credința că Dumnezeu îi ferește de boli, le dă sănătate și îi ajută pentru tot restul anului. În Săptămâna Mare e bine ca toți credincioșii să fie împăcați cu toată lumea, să ierte și să-și ceară iertare.

Tradiții și obiceiuri

Pregătirile pentru întâmpinarea Învierii Domnului cuprind și o serie de tradiții și obiceiuri populare. Acum se face curățenie generală în gospodărie, muncile la câmp fiind permise doar până miercuri, de joi bărbații rămân pe lângă casă, ajutându-și nevestele la treburile casnice. Casele trebuie să strălucească de curățenie, pentru a întâmpina Învierea Domnului așa cum se cuvine. Una dintre principalele preocupări înainte de sărbătoarea Sfintelor Paști este și primenirea hainelor. Încă de la începutul Postului, gospodinele croiesc cămăși noi, atât pentru ele cât și pentru restul familiei, pentru a le purta în ziua de Paști.

Joia mare

În Sfânta și Marea Joi, cunoscută și ca Joia Mare, zi de o mare însemnătate în istoria mântuirii, sunt prăznuite patru momente deosebite din Săptămâna Patimilor: spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către farisei.

În dimineața din Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și să se împărtășească, iar seara participă la slujba celor 12 Evanghelii, îmbrăcați în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru. Tot acum se duce la biserică pâine, care va fi sfințită de preot, stropită cu vin și împărțită enoriașilor în noaptea de Înviere.

Se spune că din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca. În majoritatea gospodăriilor românești, Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale (pasca și cozonacii) și înroșirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paști, în credința că ouăle înroșite în această zi nu se strică niciodată.

Vinerea răstignirii

Sfânta și Marea Vineri este ziua când a fost răstignit pe cruce Fiul lui Dumnezeu și a fost pus în mormânt, fiind, potrivit tradiției, zi de post negru, în care nu se mănâncă și nu se bea decât apă.

În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit și Sfântul Aer), un obiect bisericesc de cult de formă dreptunghiulară, confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului. Acesta este așezat pe o masă mai înaltă, iar credincioșii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf și trec de trei ori pe sub masa pe care este așezat. Pot face acest lucru până la sfârșitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.

Această trecere pe sub masă a credincioșilor se dorește a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepților. Precum Hristos, care prin moartea și Învierea Sa, a sfărâmat porțile iadului, iar moartea a fost învinsă, așa și credincioșii își amintesc acum că și ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt, pentru a merge la viața veșnică în Hristos. După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, pe sub care trec apoi toți credincioșii, la revenirea în biserică. La sfârșitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane. După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălțării Domnului.

Sâmbătă mare

Sâmbăta Mare este dedicată ultimelor pregătiri pentru Paști: sacrificarea mielului și prepararea mâncărurilor din carne de miel, precum drob, borș de miel, stufat sau friptură. Mielul este simbolul lui Iisus în tradiția creștină, căci atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit ''Mielul lui Dumnezeu'', simbolizând sacrificiul său suprem. Seara, gospodinele pregătesc coșul pe care urmează să-l ducă la biserică, la slujba de Înviere, în care pun, de regulă, o lumânare, ouă roșii, pască și cozonac, peste care aștern cel mai frumos ștergar din casă. Înainte de miezul nopții, lumea pornește către biserică, unde credincioșii primesc lumină, semn al Învierii Domnului. După slujbă, oamenii merg la cimitir și aprind și acolo lumânări, pentru a vesti și celor de dincolo Învierea Mântuitorului.

Cercetătorii etnologi susțin că, în comunitățile tradiționale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului și întunericului, oamenii rămânând fără protecție divină. Timpul ritual de 14 zile, parte componentă a Ciclului pascal, se degradează neîncetat în Săptămâna Patimilor, notează Ion Ghinoiu în volumul "Sărbători și obiceiuri românești" (2003, Ed. Elion), când Iisus este trădat, chinuit, umilit și omorât prin răstignire. După trei zile de haos și întuneric în care omenirea a rămas fără protecție divină, urmează însă miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paști și Săptămâna Luminată care readuc echilibrul și armonia.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea de Giurgiu și pe Google News

Mai multe știri din Actualitate