Sunt dezbateri aplicate asupra statutului inspectorului de muncă, după ultimele modificări legislative. Potrivit actului normativ, inspectorul de muncă exercită prerogativele funcției în scopul verificării respectării de către angajatori a prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, al securității și sănătății în muncă și al supravegherii pieței și în scopul luării măsurilor prevăzute de lege, în principal pentru combaterea muncii nedeclarate, prevenirea accidentelor de muncă și bolilor profesionale, precum și restricționarea introducerii pe piață a produselor neconforme. Inspectorul de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă are dreptul de a efectua activități de control, de a întocmi acte de control și de a constata și aplica sancțiuni contravenționale astfel: pe tot teritoriul țării, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea în mod curent, în baza deciziei emise de inspectorul general de stat; pe teritoriul județului în a cărui rază teritorială se află sediul inspectoratului teritorial de muncă în cadrul căruia își desfășoară activitatea în mod curent, se mai arată în actul normativ. Inspectorii de muncă desfășoară atât activități de control inopinate, tematice și de fond, cât și activități de control organizate conform Programului cadru de acțiuni al Inspecției Muncii, respectiv programului propriu de acțiuni al inspectoratului teritorial de muncă.
Daniel Arcanu