Satul Nou sau Coreea, așa cum este cunoscut în zonă, se află în județul Giurgiu, la 65 de kilometri de București, la graniţa cu judeţul Teleorman. Aici, timpul parcă s-a oprit în loc.
I se spune Coreea. Poate din cauza că dintotdeauna, oamenii de aici au fost vitregiți. Înainte de 1989, coreenii trăiau din leafa de la IAS sau de la Complexul de porci, cum îi spun ei. În primii ani după Revoluție, IAS-ul și complexul de porci au fost desființate și jefuite, iar azi sunt doar ruine. Sunt 13 străzi cu totul în Coreea, din care cinci sunt pietruite, restul fiind poteci de pământ. Uitată de lume, Coreea a fost electrificată abia în 1994.
Sunt 54 de locuinte și puțin peste 100 de locuitori. din care doar câțiva au sub 60 de ani. Unele dintre locuințe sunt atat de dărăpănate încât stau să cadă. Coreenii sunt izolați de lume, foarte săraci și asupriți. Ca dovadă, nu există nici magazin, dispensar sau școală. Nu au nici măcar de unde să ia o pâine. În Coreea de Giurgiu, sărăcia e lucie şi-o vezi de departe. Puținii locuitori de aici trăiesc din pensii sau ajutor social. Cei mai tineri, merg cu ziua. Oamenii nu au nici biserică, nu au nici cimitir. Sunt la cinci kilometri, în Răsuceni. Preotul vine aici doar atunci când moare cineva. Iarna, stau zile
întregi până când sunt deszăpeziți, ne spune unul dintre ei.
Un loc uitat de lume, de autorităţi şi parcă de Dumnezeu. Un sat sărac asemeni multora din județul Giurgiu. Şi, totuşi, prea sărac. Fără utilități, făr iluminat, fără nimic. Și de care oficialii își aduc aminte doar în campaniile electorale.
