Imaginează-ți un copil care a suferit un accident de mașină. Poate e chiar al tău și poate are o grupă rară de sânge. Imaginează-ți că salvarea lui depinde de colecta de sânge existentă la spitalul la care ajunge.
Imaginează-ți prietenul cel mai bun care suferă de o boală rară și a cărui viață depinde de transfuzii de sânge făcute cu regularitate. Imaginează-ți bunicul care face dializă. Și apoi imaginează-ți un Centru de Transfuzie Sanguină, ale cărui holuri sunt aproape în permanență goale. Imaginează-ți disperarea medicilor din spitale care realizează înainte de tine că următoarea urgență nu poate fi neapărat și următoarea viață salvată. Pare un scenariu de film? Ei bine, este doar România, țara unde viața bate filmul.
”Realitatea pe care o trăim noi (CTS Giurgiu) și pacienții care au nevoie de transfuzii de sânge este una dura, de… neacceptat! Astăzi, pentru spitalul județean, pentru spitalul nostru, a donat… o singură persoană! Niciunul dintre noi, locuitorii din Giurgiu și/sau localitățile învecinate, nu putem ști când vom avea nevoie de sânge!
În general, giurgiuvenii donează din disperare, adică atunci când un membru al familiei, un prieten, o cunoștință… are nevoie de sânge.
E un punct de vedere pe care îl apreciem, dar în caz de urgență majoră, dacă nu există sânge în stoc, disperarea lor și a noastră crește exponențial, iar riscul pentru pacient depășește limita de acceptabilitate.
Nimeni nu va acceptă să-și piardă viață din lipsa unei unități de sânge, câtă vreme, fiecare persoană adultă și sănătoasă produce, deține și poate distribui acest miraculos medicament, fără consecințe negative pentru propria sănătate!”. Aceasta este trista concluzie a celor de la Centrul de Transfuzie Sanguină Giurgiu.
