De unde a apărut originea bradului de Crăciun

Bradul de Crăciun, acest simbol al sărbătorii creștine are o istorie despre care nu multă lume știe. Care este originea acestui obicei, de a împodobi bradul cu ocazia Crăciunului, dar și care sunt tradițiile legate de acesta.

Împodobirea bradului de Crăciun reprezintă pentru lumea creștină unul dintre cele mai așteptate momente ale sfârșitului de an. Bradul de Crăciun oferă  un bun prilej de a petrece momente de neuitat alături de familie, de toți cei dragi.

În cele mai multe case acest obicei este însoțit de ascultarea de colinde sau, de ce nu, chiar de cântarea lor, pentru a intra mai bine în atmosfera de poveste a sărbătorii ce tocmai începe să-și facă simțită prezența.

Este una dintre cele mai iubite datini moștenite din generație în generație și pe care o îndrăgesc atât copiii, cât și adulții, indiferent de vârstă.

Când suntem mici, în multe cazuri, știm că bradul de Crăciun este adus de Moș Crăciun sau măcar că el îl împodobește. Ne aducem cu toții aminte de câte ori am adormit, așteptându-l, în speranța că de data asta o să-l vedem și ne-am trezit și am găsit bradul de Crăciun frumos gătit și cu daruri sub el.

Tradiția împodobirii bradului

Tradiția împodobirii casei cu crenguțe de brad și a bradului în sine își are originea undeva pe la 1500, fiind un obicei al triburilor germanice. Prin forma sa triunghiulară bradul simbolizează Sfânta Treime, iar podoabele ce se pun în el reprezintă bogăția și cunoașterea. La fel ca merele, fructele cunoașterii, ce se găseau în pomul sacru din Grădina Edenului.

Se poate vorbi și la daci de un cult al bradului, dar cu o cu totul altă semnificație. El era văzut ca un copac ritualic, ce se tăia la nunta sau moartea cuiva. Sunt regiuni la noi în țară, cum ar fi sudul Banatului sau Oltenia, care păstrează încă obiceiul și în care în ritualul înmormântării simbolizează "nunta mortului cu natura și Divinitatea".

În vechime, bradul de Crăciun se împodobea cu nuci, fructe, flori, funde și lumânări, ca simbol al vieții, fertilității și aducător de noroc și belșug.

În zilele noastre bradul natural, în multe cazuri, a fost înlocuit cu cel de plastic din considerente practice sau ecologice sau este făcut din alte materiale neconvenționale.

Cei mai conservatoriști au rămas însă fideli bradului natural. Natural sau din plastic, bradul de Crăciun este împodobit cu globulețe colorate, ornamente sclipitoare, beteală lucioasă, instalații electrice de luminițe, care au luat locul lumânărilor, bomboane învelite în staniol colorat, toate astea făcându-l să pară vesel și viu.

Vârful, chiar dacă în multe cazuri nu mai are forma sa clasică de stea, reprezentarea este aceeași, vestirea Nașterii Pruncului Sfânt. La fel și ornamentele ce se regăsesc în pom, sub formă de îngerași, reamintesc de același sfânt eveniment.

În cele mai multe case s-a implementat obiceiul ca bradul să fie despodobit și aruncat sau pus la păstrare pentru anul următor, după caz, după sărbătoarea de Sfântul Ion, care este pe 7 ianuarie și de care se spune că încheie sărbătorile de iarnă.

Există însă și obiceiul ca pomul să fie desfăcut înainte de Bobotează pentru a primeni casa pentru Botezul Domnului, ca simbol al lăsării în urmă a anului trecut și intrării noului an în drepturi depline.